despre lucrări și bio-uri artiști

JUSTIN BARONCEA & CRISTIAN MATEI

PUNCT DE VEDERE

2025

3 trepte din grinzi de molid - 200 x 200 mm

podest de TEGO de 20 mm - 600 x 700 mm

front de tego de 20 mm - 1250 x 2160 mm

pâlnie vizor PLA - 280 x 70 x 280 mm

grund alb - două cutii 50 ml

vopsea roșie pentru lemn - o cutie 500 ml

Studio Radio - centrifug - punct urban a cărui producție se difuzează către utilizatori împrăștiați în teritoriu.

Turn Clopotniță - centripet - punct urban a cărui producție adună utilizatori împrăștiați în teritoriu.

Vizor de tranziție de la cerc la dreptunghi care decupează juxtapunerea în peisaj a (car)casei Radio și a Clopotniței. Radio cu Clopot.

Efect vizual cu tematică auditiva in absentia. Șantier în proces de finalizare insinuat pe după ruina unui șantier nefinalizat; perceptibila de pe trei trepte șii-o gaură în panou de TEGO.

Radio fără sunet cu deșteptător auriu fără sunet (deocamdată). Pe fond roșu. Radio Bell.

JUSTIN BARONCEA

Justin Baroncea din 2009 reciclează obiecte disparate, fragmente de tehnologie ieșită din uz și componente de aparate electrice pe care le transformă în OZN-uri aparent utile. În 2015 a publicat o carte despre iepuri și sateliți agățați de tavan, și în 2021 o carte despre spumă, sârme și difuzoare cu boxe de carton și veverițe care cântă la pian.

CRISTIAN MATEI

Arhitect de interior cu background în sociologie, abordează spațiul atât interior cât și exterior cu grijă față de contextul social și ecologic și se concentrează asupra intervențiilor urbane temporare și a instalațiilor artistice prin reutilizarea unor resurse recuperate și a materialelor reziduale. Recuperarea și reintegrarea unor elemente rezultate din procese tehnologice diverse și structuri dezafectate îi oferă oportunitatea de a reinterpreta și modela spațiul pentru a atrage atenția asupra unor probleme sociale precum lipsa spațiului public adaptat la necesitățile și scara omului sau risipa de materie primă și producția continuă de deșeuri.

IOANA & MATEI BRANEA

JURNAL

2025

triptic, tehnici diverse

A. World Problems - 100cm/45cm, mixt media (colaj, tuș, cerneală și pix pe hârtie)

B. Lalea - 21cm/21cm acuarelă pe hârtie

C. BOOM! - 29,5cm/21cm, mixt media (acril și tuș pe hârtie)

Tripticul este un răspuns la invitația de a participa în expoziția SAC: Notes From Underground și reprezintă un dialog intim între jurnalele artiștilor/frați Ioana și Matei Branea din perioada halucinantă care a început de la alegerile din SUA nov 2024 și se continuă prezent. Este prima lucrare colaborativă a celor doi artiști.

Tripticul reunește a) un desen colaj în care Matei juxtapune caricatura trimisă Ioanei ca invitație de a fac o lucrare împreună și două pagini extrase din jurnalele celor doi din perioada noiembrie-decembire 2024, b) o acuarelă ce face parte dintr-o serie de lucrări recurente pe tema lalelei, începute de Ioana cu ani în urmă, după decesul tatălui lor, c) un desen realizat de Matei în decembrie 2024 cu personajul său emblematic (alter-ego) Omulan, ca reacție directă la evenimentele post-electorale din SUA și România.

IOANA BRANEA

Ioana Branea a absolvit UNArte București la specializarea pictură în 2008 și este preocupată de arta plastică, mediul ei favorit de exprimare fiind pictura. O personalitate complexă și rezistentă la compromis a avut prezențe sporadice în expoziții de grup și se luptă cu un blocaj artistic de lungă durată.

MATEI BRANEA

Matei Branea este un artist polivalent, realizator de filme de animație, grafician și autor de benzi desenate. Stilul său se caracteriză prin umor negru, brutal, (auto)ironie erotică și sarcasm. Lucrările și filmele sale a fost expuse, publicate sau difuzate de la București la Tokyo, New York, Londra, Paris și Berlin.

NICOLAE COMĂNESCU

CERUL ÎNSTELAT DEASUPRA NOASTRĂ (I & II)

2025

175 x 130 cm

acrilic pe pânză

Lucrarea este concepută ca un steag simbolic cu două fețe, în timp ce titlul său se inspiră din faimoasa reflecție a lui Kant — „cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine”.

Din punct de vedere vizual, lucrarea este centrată pe motivul recurent al ochiului care plânge: găsit pe prima pagină a ziarului România Liberă în urma căderii regimului comunist după revoluția din 1989, precum și în simbolul Ochiului lui Dumnezeu — o emblemă triunghiulară găsită la intrarea în bisericile catolice, mai recent însă asociată cu simbolismul masonic, așa cum o vedem și pe bancnota de un dolar a SUA. Evocă atât viziunea divină cât și judecata morală, dar și ideea de memorie istorică.

Piesa exprimă o perspectivă duală: totul este urmărit, dar totul este și înregistrat — nimic nu scapă judecății sau semnificației. Oferă o viziune plină de speranță — că justiția, deși cu întârziere, va triumfa. Un steag al echilibrului social, sub care artistul alege să mărșăluiască.

Redat într-o formă grafică/abstractă prin utilizarea a trei culori, „CERUL ÎNSTELAT DEASUPRA NOASTRĂ (I & II)” preia funcția unui steag sau a unei embleme, reprezentând ecoul dorinței de justiție socială.

NICOLAE COMĂNESCU

Născut în 1968 la Pitești, România, Nicolae Comănescu a absolvit în 1998 Academia de Artă din București, catedra de Pictură. În prezent locuiește și lucrează în București. Împreună cu Dumitru Gorzo, Alina Pențac, Angela Bontaș, Alina Buga, Florin Tudor și Mona Vătămanu a fondat grupul avangardist Rostopasca (1997-2002). Nicolae Comănescu creează în serii, dintre care cele mai importante sunt: Algoritmul lui Briemerg (2000), Wrong Paintings (2004-2007), Picturi cu praf (2007-2011), SAMBAdy must dye in this CITY (2014), I can see no revolution (2014), Ordeful, mezanplasul și harneala (2015), SCRAP METAL KABOOM ORCHESTRA (2022) și Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor (2020-ongoing).

SUZANA DAN

I WISH I HAD A WISH

2008

80 x 92 cm

intervenție lipsită de rușine asupra picturii altcuiva (ulei pe pânză)

Pictura reprezintă o scenă de gen liniștită din viața domestică, în care rutina cotidiană se desfășoară în detalii subtile. Intervenția textuală, lipsită de rușine, adaugă brutal un strat de reflecție, indicând plictiseala ascunsă care se află adesea sub suprafața vieții noastre de zi cu zi. Ea sugerează că, în ciuda calmului aparent, există o dorință tăcută de evadare, o nostalgie secretă după ceva mai mult, chiar dacă, inconștient, visăm la însăși rutina pe care o detestăm.

CHEERS TO UNCERTAINTY

2025

video, 17:37 min

Cheers to Uncertainity explorează tema fatalismului, ilustrând ciclul implacabil și

repetitiv al evenimentelor care ne modelează viețile. Bucla continuă formată din

succesiunea zilelor unui an accentuează modul în care suntem legați de curgerea

inexorabilă a timpului, unde acțiunile și consecințele par predeterminate și inevitabile.

Lucrarea invită la reflecție asupra tensiunii dintre liberul arbitru și destin, surprinzând

persistența tulburătoare a tiparelor circulare ale vieții.

SUZANA DAN

Suzana Dan trăiește și lucrează în București, un oraș pe care, așa cum un artist l-a definit bine în anii 2000, toți îl iubim și-l urâm deopotrivă. Activitatea ei creativă atinge multiple niveluri profesionale, de la cel de artist până la cel de manager cultural. Interesată de procesul colaborativ și de comunități din diverse arii, mai mult sau mai puțin cunoscute publicului larg, lucrează alături de artiști activi în diverse domenii culturale. Pasionată de comunitatea creativă și dincolo de aceasta, explorează și colaborează cu diferite spații, de la cele auto-gestionate de artiști până la mari instituții muzeale, ceea ce a condus-o să inițieze în 2007 NAG, Noaptea Albă a Galeriilor care este, în prezent, cel mai longeviv eveniment din România dedicat culturii contemporane. Din 2016, este implicată direct în procesul de formare a centrului de cultură contemporană Rezidența9, al cărui manager a devenit în 2018. În prezent, coordonează Rezidența9, curatoriază expoziții, imaginează proiecte cu și despre oameni, gătește pentru prieteni, pictează rar și își curatoriază cu grijă conturile de social media.

ANGELA ELLSWORTH

IN MEMORY OF OUR SISTERS (JANE I)

2023

23 x 12 x 13″
12,823 black and pewter corsage pins, wood, steel, fabric

Bonetele de clarvăzător ale Angelei Ellsworth sunt compuse din ace de corsaj înfipte prin bonete similare celor purtate de străbunicele sale. Bunicul lui Ellsworth a fost un profet mormon, ale cărui numeroase soții au trecut prin suferințe profunde. Interiorul bonetelor create de Ellsworth este plin de vârfuri de ace ascuțite și înțepătoare, care ar provoca dureri extreme în timpul purtării. Aceste bonete au devenit iconice în opera lui Ellsworth, făcând o puternică declarație feministă despre istorie și memorie.

ANGELA ELLSWORTH

Angela Ellsworth este o artistă multidisciplinară care lucrează în principal cu sculptură, pictură și performance. Ellsworth explorează feluri în care ritualurile sociale, miturile, tradiția religioasă și experiența contemporană se intersectează în diferite culturi, istorii și perioade de timp. Săpând prin lumile mistice și fizice ale cunoașterii, Ellsworth evidențiază descendențe ancestrale, dinamici homosociale și ideologii feministe, creând simultan juxtapuneri neașteptate de materiale.

Cea mai recentă serie de bonete sculpturale vine ca răspuns la anularea Roe v. Wade de către Curtea Supremă. Folosind zeci de mii de ace de corsaj, Ellsworth reimaginează un grup de femei ce se identifică drept camarazi feroce în lupta pentru drepturile reproductive.

GEO-SOCIAL ANALYTICS LAB

DIGITAL NETWORKS OF CONSPIRACY

2024

Project Team: Bernd Resch Nefta Kanilmaz Roland Holzinger Christian Wasner Charlotte Spencer-Smith Corinna Peil Ricarda Drüeke Thomas Steinmaurer

Visualisations: Christina Zorenböhmer and Shaily Gandhi

Media digitală și socială prezintă beneficii incontestabile pentru coeziunea socială, care sunt de dorit, de asemenea, în ceea ce privește politica democratică. Cu toate acestea, ele amplifică și dinamici antidemocratice și anticonstituționale precum știrile false, discursul instigator la ură, narațiunile conspiraționiste, apelurile la violență și încălcarea constituției, care provoacă din ce în ce mai multă îngrijorare. Pentru a contracara aceste tendințe și a implica mai bine într-un discurs democratic cetățenii care se consideră deconectați, marginalizați și susceptibili la narațiunile conspiraționiste, este necesar să explorăm felul în care aceste dinamici operează momentan în mediile geo-sociale.

Proiectul vizualizează rețelele conspiraționiste pentru a înțelege mai bine structurile socio-spațiale ale răspândirii de informație. Scopul său este de a sensibiliza atât actorii politici, cât și publicul în ceea ce privește o posibilă nevoie de reglementare și design în sectorul comunicațiilor și de a adapta în mod potrivit măsurile educaționale și ale societății civile.

GEO-SOCIAL ANALYTICS LAB

Echipa de proiect: Bernd Resch, Nefta Kanilmaz, Roland Holzinger, Christian Wasner, Charlotte Spencer-Smith, Corinna Peil, Ricarda Drüeke, Thomas Steinmaurer

Vizualizări: Christina Zorenböhmer and Shaily Gandhi

DIMITRIE LUCA GORA

LOGOPHONY

2024

150 × 54 cm

abțibild, ușă de frigider

”Logophony” este o lucrare personală și politică. Plecând de la figura lui Beethoven – compozitorul care a continuat să creeze fără să audă – imaginea este reproiectată pe frigiderul domestic, obiect tăcut, dar omniprezent, ca o formă de rezistență. Numele său, despărțit în silabe (Be-e-tho-ven), trimite la exercițiile de logopedie pe care le-am practicat, dar și la felul în care sunetul se poate pierde, rupe, reconstrui.

Pentru mine, lucrarea este despre vocea care nu se aude, despre cuvintele care se fragmentează în căutarea sensului. Este un portret al celor care trebuie să învețe să comunice într-o lume care nu este întotdeauna pregătită să asculte.

DIMITRIE LUCA GORA

Artist născut și crescut în București, student și activist social, a absolvit secția de Foto-Video în 2023 cu lucrarea de licență „Camera de Logopedie”. Practică diverse forme de artă, inclusiv fotografie, video, instalații, pictură și sculptură, folosind creativitatea pentru a susține cauze sociale și artistice. Instalațiile sale sunt concepute prin îmbinarea obiectelor cotidiene din copilăria sa cu elemente nostalgice și ironice.

MIHAI IEPURE GÓRSKI & KATIA PASCARIU

ASCENSIUNEA POLIȚIEI SPIRITUALE

2024/5

performance, video

„Ascensiunea Poliției Spirituale” este materializarea perpetuă a unui dialog între Mihai și katia, desfășurat pe mai multe paliere care măsoară, parcurge, ca o călătorie, citește, dispută, negociază, ajunge, se lucrează în subteran, în culise, în viscere. Costumul stindard este o producție marca Andrei Dinu.

1. Dacă toată lumea e o scenă și toți oamenii sunt actori, actorii actori ce sunt? Bufoni! Clovni și prin ei vorbește creatorul, creația însăși, începutul sfârșitul bla blabla bla bla bla, de azi, de ieri și de mâine, sus jos, dreapta stânga, și pe diagonale, cuvântul ales și aprobat care indică punct sau punct și virgulă sau pauză. Prezentați arm, pas alert, repaos în a șaptea zi, si iar, la fel, apăr ce tre sa apăr ca să pară că îmi pasă.

Drapel!

Ador!

Apăr!

Arma!

Apel!

Și de la capăt!

Uniforma e albă! Adorarmaaparapelalbalertaparadorarmaapelalbalbalbalbalbalblalabablablaalbblalabaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa l b

Am zis!

Așa să ne-ajute! A l b l a b a l a b a l b A!

2. katia se luptă cu vocile, de fapt încearcă să-și recupereze vocea, în limba violenței statului. Pentru că sub tortură spui nu numai ce vrea inchizitorul, dar și ceea ce îți închipui că poate să-i facă plăcere (Umberto Eco). Mihai trasează, desenează, limitele unui teritoriu denaturat, dezintoxicat. Cum te atingi de stat? Mai pot urletele născute în artă să impună traseul gloatei? Marile transfigurări încep cu mici gesturi. Singurul loc în care se mai poate lucra este o ruină.

MIHAI IEPURE GÓRSKI

Mihai Iepure-Górski se află în categoria de artiști "care sunt destul de naivi, dacă nu chiar destul de tâmpiți, încât să creadă într-un ideal și să lucreze din convingere. Pentru el, idealul ăsta înseamnă implicit, datorită naturii muncii sale, o vulnerabilitate profesională aproape programatică" (Ionuț Cioană - De la demnitate nobilă, la cea mai grea dezamăgire, Scena9, 18 martie, 2017). Atitudinea de care vorbea Ionuț Cioană (1980–2020) nu vine fără o serie de limitări, determinate de realitățile politice și economice specifice timpului și spațiului în care trăim și (ne străduim să) funcționăm. Lucrează într-o varietate de medii încercând din răsputeri să evite să cadă pradă acestora, revine însă adesea la o metodă de lucru care implică parteneriate cu alți practicieni din varii domenii artistice.

KATIA PASCARIU

katia pascariu este actriță, performeră, bucureșteancă, membră și uneori co-fondatoare a unor asociații, grupuri sau chiar spații artistice cu mize socio-politice, colaboratoare în proiecte și programe multi, inter și trans-disciplinare, uneori hibride, uneori internaționale; joacă în limbile română, engleză, franceză și idiș și uneori doar se mișcă sau dansează, pentru că a terminat teatru-actorie licență, dar și un master de antropologie la Universitatea din București; coabitează cu anxietatea si speranța ca teme centrale, cu gândul la colapsul inevitabil ce vine, dar și la pacea de după.

RUXANDRA GUBERNAT

PORTAVOCE

2018

56 min

„Portavoce” urmărește evoluția culturii protestului din România anilor 2010-2018, prin vocile și opiniile unor actori cheie implicați în mobilizarea socială și în dezvoltarea unei scene culturale favorabile implicării politice. Trei valuri de protest – Roșia Montană (2013), Colectiv (2015) și protestele împotriva OUG 13 (2017) – sunt reconstruite și contextualizate critic. Filmul oferă o compoziție dinamică între discuții analitice despre proteste ca element constant de contestare, elemente de lifestyle, imagini de arhivă și observație din timpul acestor mișcări de protest.

RUXANDRA GUBERNAT

Ruxandra Gubernat este regizoare de film documentar, artistă vizuală și cercetătoare. Are un doctorat în Științe Politice obținut la Université Paris Nanterre și este, în prezent, lector la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București. Ruxandra a regizat Vis.Viață (Imaginary Youth), un documentar observațional despre transformările prin care trec trei adolescenți români care se maturizează în era social media, și care vor să plece din România, simțindu-se dezamăgiți de o societate care pare să nu-i înțeleagă. Ruxandra a co-regizat Portavoce (2018), un documentar colaj de mediu metraj despre valurile de proteste din România din ultimii cincisprezece ani. Experimentează cu diferite sub-genuri ale documentarului și regizează în prezent, în paralel, două filme aflate în dezvoltare: documentarul hibrid I’m Every Woman și documentarul observațional Love/Porn. A produs, de asemenea, instalația video Not this baby in my belly – despre experiența traumatică a pierderii de sarcină, urmată de o naștere în timpul pandemiei – parte a expoziției multimedia Una din Trei. Perspective subiective asupra pierderii de sarcină și infertilității. Din 2019, este mentor în programul de educație media Focus, un proiect de împuternicire prin arta cinematografică, dedicat tinerilor din comunități cu acces limitat la cultură. În 2023, a co-fondat ONG-ul Patrupetrei, unde dezvoltă proiecte care explorează marginalizarea și sub-reprezentarea, drepturile femeilor sau reprezentarea tinerilor.

DRAGOȘ LUMPAN

DRUMUL CRUCII

1992

serie de fotografii

Descrierea din 1992 (așa cum o vedeam în 1992): Un grup de 30 de tineri basarabeni au mers pe jos de la Chişinău la Bucureşti, purtând pe umeri o cruce ca simbol al unităţii. Crucea a fost instalată în Piaţa Universităţii din Bucureşti de Ziua Unirii Basarabiei cu România.

Descrierea de acum: În aceste fotografii apare și Marian Munteanu. În 1990 Marian Munteanu era unul dintre liderii demonstrației studențești din Piața Universității. În timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990 Marian Munteanu a fost bătut de mineri şi a stat câteva zile în comă. Apoi Marian Munteanu l-a acuzat pe Virgil Măgureanu de reprimarea violentă a manifestaţiei populare din Piaţa Universităţii. În anul 2000, Partidul Naţional Român, condus de fostul şef al SRI Virgil Măgureanu, l-a desemnat pe Marian Munteanu candidat la preşedinţie. După ce iniţial a acceptat, fostul lider al studenţilor şi-a retras candidatura. În 2016, când a fost propus candidat al PNL pentru Primăria Capitalei, Marian Munteanu declara: “Nu mi-e ruşine de legătura cu Virgil Măgureanu.”

DRAGOȘ LUMPAN

Pe fotografiile pe care le expun aici le-am făcut în 1992. În 1992 eram între două facultăți: renunțasem la Geologie și mă pregăteam pentru Teologie. Lucram ca fotograf la diverse ziare; eram freelancer. Pentru că era inflație de ziare și reviste și pentru că aveam și alte lucruri de făcut (de exemplu să merg la mare) colaborările mele cu presa erau limitate la câteva luni / ziar. După Teologie am intrat la Imagine de film; așa că acum - pe lângă fotograf - pot să spun că sunt și filmmaker. După ce s-a închis National Geographic România nu am mai colaborat cu alte reviste / ziare; dar am rămas (aproape) freelancer.

AGNIESZKA POLSKA

ASK THE SIREN

2017

8:30 min

„Întreabă Sirena” este un scurtmetraj care prezintă conotațiile istorice și culturale ale figurii Sirenei în contextul istoriei est-europene. Într-o manieră poetică, filmul urmărește să descrie Sirena drept un simbol ce reprezintă criza identității poloneze, provocată de anihilarea istoriei păgâne în timpul colonizării creștine a acestei regiuni din secolul al X-lea. Personajul filmic se prezintă ca o ființă imposibil de clasificat în vreo categorie socială sau biologică.

AGNIESZKA POLSKA

Agnieszka Polska este o artistă vizuală și regizoare de film care utilizează mijloace generate de calculator pentru a reflecta asupra individului și responsabilității sale sociale în contextul unor medii conduse de fluxul de informații. Ea transpune provocările etice și societale ale vremurilor noastre în filme și instalații imersive și meditative. Lucrările sale, deseori construite din stimuli afectivi sonori și vizuali, examinează procesele de influență și legitimare în domeniile limbajului, conștiinței și istoriei.

Polska și-a prezentat lucrările pe plan internațional, în locuri precum New Museum și MoMA din New York, Centre Pompidou și Palais de Tokyo din Paris, Tate Modern din Londra, Hirshhorn Museum din Washington, DC. Expozițiile sale personale au fost organizate de Hamburger Bahnhof, Berlin, Muzeul de Artă Modernă din Varșovia, Frye Art Museum, Seattle, Nottingham Contemporary, Saltzburger Kunstverein, printre altele. Aceasta a participat, de asemenea, la cea de-a 57-a ediție a Bienalei de la Veneția, cea de-a 11-a ediție a Bienalei de la Gwangju, cea de-a 19-a ediție a Bienalei de la Sydney și cea de-a 13-a ediție a Bienalei de la Istanbul. În 2018 i-a fost acordat premiul german Preis der Nationalgalerie.

ANA PRVAČKI

GREETING COMMITTEE

2012

Greeting Committee Social Performance PSAs 1-4: “Lines”, “Food”, “Spray”, Video, color, sound, 3 min (3 parts), loop

directed by Ana Prvački and Shane Valentino with sketch-comedy group The Intecollectuals, and etiquette expert Vartouhi Keshishyan

commissioned by Documenta 13

curated by Carolyn Christov-Bakargiev

Eticheta este adesea considerată frivolă și decorativă, aducând la suprafață disconforturi legate de clasă, gen și putere. Cred, însă, că putem recupera termenul, deoarece este, în cele din urmă, o chestiune de morală și etică, dincolo de presupuneri despre bine și rău, despre corect sau greșit sau despre schimbarea cuiva. Este vorba despre a face tot ce ne stă în putință pentru a-l trata pe celălalt cu demnitate. Chiar și cea mai gravă greșeală poate fi o ocazie pentru a învăța și a crea o legătură. Felul în care relaționăm cu ceilalți este un amestec complicat, jucăuș, amuzant și, pe alocuri, exasperant de emoții, prejudecăți, proiecții și istorii transgeneraționale. Și este contagios.

SPINACH EMBROIDERED NAPKIN

2014

Un set de șervețele de pânză brodate manual de mama artistei, artista Delia Prvacki.

În momentul în care tu sau cineva drag ție aveți spanac între dinți, folosiți acest șervețel brodat manual pentru conveniență și discreție.

ANA PRVAČKI

Practica artistei Ana Prvački se inspiră din observarea îndeaproape a naturii și a culturii contemporane. Abordarea sa interdisciplinară include video, realitate augmentată, sculptură, pictură și spectacole imersive.

Prin lucrările sale, Prvački se străduiește să stimuleze un senzație de uimire și admirație în fața familiarului și a rutinei, utilizând materiale diverse precum magneți, marmură și miere pentru a invoca reflecția prin umor, plăcere și joacă.

Aceasta și-a prezentat lucrările în numeroase spații internaționale, printre care Chatsworth House UK, Schirn Kunsthalle Frankfurt, Gropius Bau, Berlin; de Young Museum, San Francisco; Hammer Museum, Los Angeles; Isabella Stewart Gardner Museum, Boston; și cu o piesă comandată de orchestra Filarmonicii din Los Angeles. Expoziții de grup includ a 13-a ediție a Bienalei Gwangju, Bienala de la Sydney, Bienala de Arte de la Bangkok, Bienala de Arhitectură de la Chicago, a 14-a ediție a Bienalei de la Istanbul și dOCUMENTA 13.

TOMAS RAFA

POLISH RAINBOW

2023

documentary film, 90 min

„Curcubeu polonez” este un film documentar despre evoluția, pe parcursul a 10 ani, a relațiilor dintre majoritatea societății și partea non-heteronormativă a populației din Polonia. Este surprinsă extrema dreaptă în spațiul public, care se transformă, gradual, în principala influență politică a țării. Efortul comunității LGBT de a egaliza relațiile homosexuale devine un instrument politic folosit activ de partide conservatoare și de extremă dreapta pentru a polariza opinia și cultura în societate. Dezumanizarea și răspândirea urii provoacă experiențe traumatizante care, adesea, se termină tragic pentru persoane din comunitățile curcubeu. Pe fondul luptei pentru drepturi umane fundamentale duse de comunitatea LGBTQIA+, ajungem să îl cunoaștem pe Bart Staszewski. În calitate de activist LGBT, Bart călătorește către orașe și localități poloneze care s-au declarat zone „libere de LGBT”, cu scopul de a schimba această campanie homofobă dezumanizantă.

TOMÁŠ RAFA

Tomáš Rafa (n. 1979, Žilina, Slovacia) — realizator de filme, fotograf și activist cunoscut pentru munca sa de documentare a fenomenelor socio-politice contemporane. Absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Banská Bystrica și al Academiei de Arte Frumoase din Varșovia, în prezent îndrumă un atelier de documentare video la Facultatea de Arte Media din cadrul Academiei de Arte Frumoase din Varșovia. Lucrările sale audiovizuale explorează situații extreme legate de naționalism, rasism și xenofobie în Europa Centrală și de Est, în special în Polonia, Republica Cehă, Slovacia și Ungaria. În spiritul observației documentare, el scoate la lumină și reflectă asupra unor evenimente și situații care rămân adesea absente din presa tradițională.

Proiectul său pe termen lung „Naționalism nou în inima Europei” a fost expus în numeroase expoziții, printre care a opta ediție a Trienalei de la Yokohama (2024), The New Human la Moderna Museet din Stockholm (2015) și Respect Existence or Expect Resistance la Galeria Națională Slovacă din Bratislava (2012), precum și într-o expoziție personală New Nationalism la MoMA PS1 din New York (2017).

A curatoriat proiectul Art Covers Politics la cea de-a 7-a ediție a Bienalei de la Berlin (2012). În 2011, a primit Premiul Oskár Čepan, cel mai prestigios premiu pentru artiști din Slovacia, în semn de recunoaștere a activității sale.

OLIVER RESSLER

OIL SPILL FLAG (ROMANIAN VERSION)

2020/2025

200 x 135 cm

photograph painted on textile flag

Courtesy of the artist; àngels, Barcelona; The Gallery Apart, Rome. Licensed by Bildrecht, Vienna.

Întregul lanț de extracție, transport, rafinare și ardere a petrolului este o catastrofă ecologică și socială. Extracția și deversările de petrol devastează ecosistemele marine din întreaga lume, iar arderea petrolului este principalul motor al dezastrului climatic ce amenință să pună capăt majorității vieții de pe Pământ.

„Steagul deversării de petrol” este martor al modului în care statele generează profituri prin acordarea de licențe corporațiilor petroliere pentru extragerea combustibililor fosili, ceea ce provoacă în același timp distrugerea mediului local. Versiunea românească a „Steagului deversării de petrol” are un predecesor norvegian popular.

„Steagul deversării de petrol” expus pe un catarg din fața Tromsø Kunstforening în Norvegia, în 2020, a provocat o dezbatere furioasă. Politicienii locali conservatori și de dreapta, inclusiv guvernatorul localității, au dorit ca steagul să fie îndepărtat. Steagul norvegian pătat cu ulei a fost furat de două ori în iunie 2020 — una dintre dăți de către un respectat avocat pensionat al Curții Supreme, care a recunoscut, ulterior, faptul că l-a dat jos. Peste 20 de articole despre Steag au fost publicate în ziare și reviste norvegiene, unul ajungând inclusiv pe prima pagină. În plus, acesta a fost adus în discuție pe diferite bloguri și emisiuni radio.

OLIVER RESSLER

Oliver Ressler este un artist și realizator de filme ce produce instalații, proiecte în spațiul public și filme despre economie, democrație, rasism, criza climatică, forme de rezistență și alternative sociale. Ressler a avut expoziții personale ample la Muzeul de Artă Contemporană din Zagreb; Neuer Berliner Kunstverein; MNAC - Muzeul Național de Artă Contemporană, București; SALT Galata, Istanbul; Centro Andaluz de Arte Contemporaneo, Sevilla; Museo Espacio, Aguascalientes, Mexic și Belvedere 21, Viena. A participat la peste 400 de expoziții de grup, printre care la Museo Reina Sofía, Madrid; Centre Pompidou, Paris și la bienalele din Taipei, Lyon, Gyumri, Veneția, Atena, Quebec, Jeju, Kiev, Göteborg, Istanbul și la Documenta 14, Kassel, 2017.

IOANA MARIA SISEA

STRIPPER

2025

20 x 17 x 16 cm

bronz

În România, sexualitatea feminină are o valoare clară, vizibilă și larg acceptată, atât de puternic încât tot mai multe femei își doresc să o cultive și să o folosească strategic. Meserii precum cea de model online sau escortă oferă venituri mult peste medie, împreună cu beneficii precum asigurare medicală privată, călătorii internaționale, acces la bunuri de lux și, pentru cele mai de succes, intrarea într-o elită socială selectă.

Pentru alte femei, însă, antrenamentul fizic și ritualurile de înfrumusețare — inițial legate de munca sexuală — au fost extrase din contextul lor patriarhal, social sau tranzacțional și „reapropiate” ca practici recreative între femei, devenind motorul unei noi forme de antreprenoriat feminin, care depășește granițele prostituției.

IOANA MARIA SISEA

Ioana Maria Sisea (n.1988) este o artistă română contemporană care lucrează cu diferite mijloace precum ceramica, desenul, sculptura și video. Lucrările sale definesc o viziune viscerală și grotescă asupra întruchipării capitalului în structurile vieții noastre de zi cu zi și a dinamicilor sale diverse. Interesată de diferite teorii sociale și critice, Sisea interoghează în permanență concepte precum dorința, luxul și excluziunea în relație cu capitalismul târziu. Practica sa expune diverse discursuri propuse de industria social media, mimând manierismele acesteia și folosind-o ca principală sursă de imagine. Alegerea lui Sisea de a lucra cu ceramica îi oferă capacitatea de a crea o lume a umorului, a caricaturii, debordând de viață și expresivitate. Lucrările lui Sisea au fost prezentate în expoziții personale precum The Regional Ceramics Museum of Deruta, It, Artissima Art Fair, Rosenfeld Gallery, Londra, Kunsthalle Bega, Timișoara, și expoziții de grup la Royal College of Art, Londra; Muzeul de Artă, Cluj-Napoca; Diehl Gallery, Berlin; Zina Gallery, Cluj-Napoca; Jecza Gallery, Timișoara

FEDERICO SOLMI

THE MAGNIFICENT MANIPULATOR - DONALD TRUMP

2024

106.5 x 66 x 5 cm

acrylic paint, gold and silver leaf, pen and ink, and mixed media on canvas

Imersat într-o atmosferă de culori infernale, Donald Trump, deghizat într-o autoritate militară de rang superior, fumează un trabuc cu o atitudine neînfricată în timp ce întâmpină publicul expoziției. Într-o manieră jucăușă și ireverențioasă, purtând ochelari de soare și un costum dandy, Trump își asumă rolul de musafir nerăbdător, protagonist în ceea ce pare a fi parodia unei recepții oficiale.

THE NIGHT DRIFTERS

2024

single channel video

4:49 min

audio, soundtrack by KwangHoon Han

„Pierde-vară” prezintă un grup de influenceri, magnați ai industriei și lideri istorici în derivă pe mare. Imersați într-o atmosferă bacanală de celebrare și pierzanie și cer înstelat, protagoniștii par atât în stare de ebrietate, cât și epuizați de încercarea imposibilă de a găsi un loc pentru a acosta.

FEDERICO SOLMI

Federico Solmi (Bologna, Italia, 1973) locuiește în New York din 1999. Activitatea sa inovatoare a fost recunoscută prin acordarea unei burse John Simon Guggenheim Memorial în 2009. Printre expozițiile personale din muzee se numără American Circus la Haifa Museum of Art din Haifa, Israel, în 2016; The Grand Masquerade la Tarble Art Center din Charleston, Illinois, în 2019; Joie de Vivre la Morris Museum din Morristown, New Jersey, în 2022-23, și The Great Farce la Block Museum of Art, Northwestern University, în Chicago, în septembrie 2024. Lucrările sale au fost incluse în expoziția itinerantă The Outwin 2019: American Portraiture Today in cadrul Smithsonian National Portrait Gallery.

În 2021, el a fost prezentat în expoziția centenară Seeing Differently, aparținând Phillips Collection. A participat în numeroase expoziții bienale internaționale, printre care Bienala SITE Santa Fe din New Mexico în 2010; Bienala de la Veneția în 2011. Solmi: Ship of Fools a fost, de asemenea, subiectul unei expoziții majore în Veneția, Italia, la Palazzo Donà Dalle Rose, în timpul Bienalei de la Veneția din 2024. Între 2016 și 2019, Solmi a fost profesor invitat la Yale University School of Art și Yale School of Drama, New Haven, Connecticut. A fost desemnat critic invitat la Yale University School of Art pentru 2022.

LEVAN SONGULASHVILI

LIMITES INCOGNITI (KALEIDOSCOPE)

2024

163.83 × 304.8 cm

oil, acrylic on canvas

Caleidoscop este o meditație asupra percepției, multiplicității și fluidității experienței umane. Figuri din seria Idem et Idem a lui Songulashvili își schimbă scara și forma, dizolvând granițele dintre individualitate și colectivitate, identitate și anonimat. Compoziția se desfășoară în trei secțiuni distincte: partea de jos, unde figurile mai mici fuzionează gradual; partea din mijloc, unde capete colosale se ivesc precum un prag; și partea de sus, unde scena expandează într-un spațiu nedefinit, nelimitat. Creată în New York, piesa oglindește subtil structura unei metropole—nu prin arhitectură, ci prin oamenii care dau formă peisajului. Mișcarea lor neîntreruptă pulsează împreună cu ritmul timpului, pe măsură ce figuri se dizolvă și apoi se reasamblează, evocând tipare de migrație, memorie și transformare.

LEVIATHAN

2023

182.88 × 152.4 cm

oil, acrylic on canvas

„Leviatan” explorează tensiunea dintre putere, control și fragilitatea ordinii. Având rădăcini în mitologie, filosofie și teorie politică, întruchipează atât o forță omnipotentă, cât și o entitate instabilă — simultan protectoare și copleșitoare. Plecând de la viziunea lui Thomas Hobbes a unui Leviatan drept autoritate suverană, lucrarea interoghează guvernarea, supravegherea și dinamica conștiinței colective. Surprinde echilibrul precar dintre dominație și disoluție, reflectând asupra forțelor care formează societatea umană și vulnerabilitățile sale inerente.

LEVAN SONGULASHVILI

Levan Songulashvili este un artist stabilit la New York și una dintre cele mai importante voci contemporane din Georgia. Practica sa multidisciplinară — care include pictura, desenul, printul, instalația și arta video — îmbină reprezentarea și abstracția pentru a explora teme legate de identitate, rezistență și transformare. Lucrările sale navighează prin tensiunea dintre individ și colectiv, formând o spirală interconectată în care converg memoria istorică, identitatea și lumea naturală. Influențat de gânditori precum José Ortega y Gasset și Joseph Campbell, Songulashvili examinează fluiditatea identității, natura percepției și interacțiunea dintre experiența personală și cea colectivă.

Absolvent al Academiei de Artă din New York (MFA) și al Academiei de Stat de Arte din Tbilisi (BFA), Songulashvili a primit numeroase distincții, inclusiv Premiul Prezidențial al Georgiei, Bursa Primului Ministru, Premiul Global Talent Art și includerea pe lista Forbes 30 Under 30. Lucrările sale se află în colecții prestigioase precum colecția permanentă a Muzeului Brooklyn și Fundația BREUS. Expozițiile sale au fost cuprinse în instituții renumite, inclusiv Academia Regală de Arte, Galeria Saatchi și Galeria Națională Tbilisi.

JONAS STAAL

PROPAGANDA THEATER

2023

video study

17:48 min

Propaganda nu reprezintă doar trimiterea și manipularea unui singur mesaj, ci urmărește să construiască noi realități ca atare. Propagandiștii nu sunt interesați să opereze în cadrul unei realități existente, ci vor să creeze lumi noi. Iar propaganda poate fi înțeleasă astfel ca un „spectacol al puterii”: spectacolul infrastructurilor de comunicare în masă combinat cu mijloacele vizuale, narative, performative și teatrale necesare „punerii în scenă” a unei noi realități.

Urmărind aceste principii de analiză a propagandei, „Teatrul propagandei” prezintă o colecție hibridă de exemple prin care propaganda pune în scenă noi realități: de la Vladislav Surkov, un dramaturg devenit ideolog central al scenariului doctrinei „democrației suverane” a lui Vladimir Putin, până la pre-regizarea teatrală masivă a războaielor de către armata americană în Fort Irwin. Videoclipul arată modul în care artiștii, regizorii, designerii de jocuri, arhitecții, scriitorii literari, dramaturgii și alți lucrători culturali îndeplinesc un rol esențial în realizarea scenariilor, scenelor și spectacolelor de masă ale teatrelor de propagandă contemporane.

JONAS STAAL

Jonas Staal este un artist vizual ale cărui lucrări tratează relația dintre artă, democrație și propagandă. Este fondatorul organizației artistice și politice „New World Summit” (2012-în curs). Împreună cu Florian Malzacher, îndrumă tabăra de formare „Training for the Future” (2018-în curs), iar împreună cu avocatul pentru drepturile omului Jan Fermon a inițiat procesul de acțiune colectivă „Collectivize Facebook” (2020-în curs). Împreună cu scriitoarea și avocata Radha D'Souza a fondat „Curtea pentru Crimele Climatice Intergeneraționale” (2021-în curs) și împreună cu Laure Prouvost administrează „Obscure Union”.

Printre proiectele expoziționale se numără „Museum as Parliament” (cu Autoadministrația Democratică din Rojava, Van Abbemuseum, Eindhoven, 2018-în curs), „We Demand a Million More Years” (Fondazione Sandretto Re Rebaudengo, Torino, 2022), „Extinction Wars” (cu Radha D'Souza, Gwangju Museum of Art, 2023) și „Propaganda Station” (Muzeul de artă contemporană, Zagreb, 2024). Proiectele sale au fost expuse pe scară largă în spații precum Cooper Hewitt Smithsonian Design Museum din New York, V&A din Londra, Stedelijk Museum din Amsterdam, M_HKA din Anvers, Centre Pompidou-Metz și Nam June Paik Art Center din Seul, precum și la cea de-a 7-a Bienală de la Berlin, cea de-a 31-a Bienală de la São Paulo, cea de-a 12-a Bienală de la Taipei și cea de-a 14-a Bienală de la Shanghai. Staal și-a finalizat cercetarea doctorală despre arta propagandei în cadrul programului PhDArts al Universității din Leiden, Țările de Jos.

MIRCEA SUCIU

STUDY FOR ‘DISINTEGRATION’ 3

2024

188 x 200 cm

ulei, acrilic, monotip, pânză

Mircea Suciu este recunoscut pentru lucrările sale profund evocatoare și complexe, care explorează teme precum anxietatea, violența și opresiunea. Folosind referințe din istoria artei și pop culture, Suciu și-a elaborat un limbaj vizual distinctiv, în care figurativul se îmbină cu abstractul. Tehnica sa precisă presupune transferul imaginilor fotografice pe pânză, pe care le îmbogățește apoi prin straturi de vopsea acrilică și ulei. Această metodă, denumită de el „monotip,” îi permite să obțină un echilibru subtil între compoziție, culoare și textură. Creația lui Suciu respinge ideile convenționale despre imaginea singulară și unitară, optând în schimb pentru o reprezentare stratificată și adesea fragmentată, ce reflectă complexitatea culturii vizuale contemporane. Crescut sub presiunile unui regim comunist, artistul a dezvoltat o fascinație pentru rolul imaginilor ca instrumente de manipulare și de eliberare. Lucrările sale reflectă o investigație continuă asupra dinamicilor de putere încorporate în reprezentarea vizuală și asupra modului în care imaginile influențează percepția colectivă.

STUDY FOR ‘DISINTEGRATION’ 1

2024

188 x 200 cm

ulei, acrilic, monotip, pânză

EMPATHY FOR THE DEVIL

2025

42 x 30 cm

ulei, acrilic, vernis, placă de lemn

EMPATHY FOR THE DEVIL

2025

42 x 30 cm

ulei, acrilic, vernis, placă de lemn

MIRCEA SUCIU

Mircea Suciu s-a născut în 1978 în Baia Mare, România, iar în prezent trăiește și lucrează în Cluj, România. Suciu a expus pe scară largă la nivel internațional. A avut expoziții personale la /SAC @ Malmaison, Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC) din București, Galeria Mennour din Paris, Blain|Southern și SLAG Gallery din New York, și AEROPLASTICS contemporary din Bruxelles, printre alte instituții internaționale de artă. Lucrările sale au fost incluse, de asemenea, în bienale și trienale prestigioase, inclusiv la Trienala de la Bruges, Bienala de la Gwangju în Coreea de Sud, Bienala a 4-a de la Praga, Bienala a 11-a de la Istanbul, Trienala a 16-a de Pictură de la Vilnius și Bienala de la Timișoara. A participat la expoziții de grup în instituții importante din Europa și SUA, cum ar fi Muzeul de Artă Recentă (MARe, București), Kunstmuseum Bochum, Muzeul Weserburg (Bremen), Muzeul Beelden aan Zee (Haga), Muzeul de Artă Contemporană din Boulder, Espace Louis Vuitton (Paris), Fondation Francès (Senlis), Maison Particulière (Bruxelles), Centrul MODEM pentru Artă Modernă și Contemporană (Debrecen) și Palatul de Artă din Budapesta. De la alăturarea sa la Galeria Zeno X în 2014, Mircea Suciu și-a continuat evoluția artistică, aspirând la iconicitate și o rezonanță emoțională profundă într-o lume saturată de imagini. Lucrările sale rămân o dovadă a interesului său de durată față de puterea transformatoare a artei. Actualmente, artistul este reprezentat de Galeria Mennour.

NADYA TOLOKONNIKOVA (PUSSY RIOT)

RAGE CROSS

2024

200 × 200 cm

acrylic paint on canvas

N.T.: Textul aceastei lucrări este derivat din cântecul „FURIE” – lansat în 2021, când Aleksei Navalnîi a revenit în Rusia și a fost imediat arestat – și se referă la sentimentul de a fi un străin în propriul meu ținut, un proscris etichetat drept eretic, agent străin, o amenințare pentru societate.

Viața de zi cu zi a unui activist în rusia înseamnă arestări neîncetate, hărțuiri din partea poliției și o amenințare cât se poate de reală de a fi aruncat în închisoare pentru ani întregi. Dar, la fel ca acele vrăjitoare arse cu multe timp în urmă, nici nu vom dispărea pur și simplu, ci vom continua să fim o amenințare pentru un tiran, o amenințare pentru patriarhat, pentru mult timp după ce vom muri fizic. În acest fel vom reînvia și vom renaște, așa cum Aleksei Navalnîi renaște în fiecare dintre noi care continuă să aducă schimbare, care continuă să fie cel mai rău coșmar al lui putin.

Furia este o emoție puternică. Mă face să acționez. Când ceva îngrozitor se întâmplă, sunt liber să aleg – fie mă cufund în lacrimi, fie mă înfurii și, prin furia mea, o lume mai bună începe să se manifeste. Ca un alchimist, transform furia în frumusețe, furia în artă, furia în acțiune politică.

CROSS 1937

2024

200 × 200 cm

acrylic paint on canvas

N.T.: Elementele cheie ale acestei lucrări, pe lângă text, sunt scoarța de mesteacăn și crucea creștină. Când eram copil în Siberia anilor '90, obișnuiam să beau suc de mesteacăn cu bunica mea, și era dulce și proaspăt, precum promisiunea unei Rusii noi, frumoase și fără tirani, imperialism și morți inutile. Când aveam 10 ani, tatăl meu mi-a spus că cel mai de preț lucru pe care îl poate face un artist este să înceapă o nouă religie. Acesta a fost scopul meu ca artist încă de atunci, de unde și crucea. Putem să credem în ceva mai mare decât noi înșine fără să fim fanatici sexiști, homofobi, transfobi și susținători ai tiranilor?

1937 este un an negru pentru URSS, este anul Marii epurări a lui Stalin. Astăzi, putin se referă la Stalin ca la „un manager eficient”, mușamalizând toate crimele sale. Astăzi, copiii din școlile rusești învață că Stalin a fost bun. Putem crește ca umanitate dacă istoria nu ne învață nimic?

RAGE / БЕСИТ

track written by Nadya Tolokonnikova and Chris Greatti

produced by Chris Greatti and Crazy Demxns

video directed & edited by Nadya Tolokonnikova

producer of the shoot: Artem Aleksashin

un șobolan mi-a șoptit în metrou: „ERETIC”

la poliție mi-au ștampilat „ERETIC” în pașaport

„ERETIC” este pe figura mea nebărbierită

iubesc un cuțit frumos care nu lasă dovezi

electrocutându-mi nervii

nu am încredere în tine azi

bastonul poliției pe coastele mele

cânt cu sânge azi

într-un secol vom fi reînviați ha

cei care te enervează astăzi ha

devenim tot mai puternici și asta te înfurie

FURIE FURIE

FURIE FURIE FURIE FURIE

cât de frumoasă e lumea asta

azi sunt un eretic

mă doare capul

azi sunt lumea a treia

azi sunt un sinucigaș

azi sunt a Roma a treia

azi sunt un maestru

amestecând zăpadă neagră sub tălpi

fluoxetina mă enervează

iar sunt sub cizma maiorului până în mai

Moscova e Mecca, Siberia e Sinai

FURIE FURIE FURIE FURIE

în „Manualul vânătorilor de vrăjitoare” există o dedicație, îmi este dedicată mie

iau puterea înapoi, pot fi periculos

zburând spre tine pe o coadă de mătură ha

ești credincios Sfintei Inchiziții, dragă papă

dar un ricoșeu te va dezamăgi

tu spui că războiul e sfânt

eu râd pe rug

voi râde în ziua execuției mele pentru că voi afla despre toate afacerile voastre dubioase

hei hei hei cei care mă judecă azi vor dispărea mâine

eu râd pe rug

să nu îndrăznești să fii pe drumul meu

triplu șase pe mâna mea stângă

râd pe rug

MAKE AMERICA GREAT AGAIN

2016

video

4:56 min

written passionately by Ricky Reed, Nadya, Tom Peyton

music video directed by Jonas Akerlund

Cum vrei să arate lumea ta?

Ce vrei să fie?

Știi că un zid are două fețe

Și nimeni nu e liber?

A venit mama ta din Mexic,

Tatăl din Palestina?

Furișându-se prin Siria

Trecând toate liniile de frontieră

Lăsați alți oameni înăuntru

Ascultați-vă femeile

Nu mai ucideți copiii negri

Faceți America măreață din nou!

Vă puteți imagina un politician

numind o femeie câine?

Vrei să stai în bucătărie?

Acolo este locul tău?

Cum îți imaginezi liderul perfect

Cine ai vrea să fie

A promovat folosirea torturii și uciderea familiilor?

Lăsați alți oameni înăuntru

Ascultați-vă femeile

Nu mai ucideți copiii negri

Faceți America măreață din nou!

NADYA TOLOKONNIKOVA

Nadya Tolokonnikova, artistă și fondatoare a colectivului feminist Pussy Riot, este persecutată în Rusia pentru spectacolele sale conceptuale și protestul său artistic împotriva regimului Putin. Spectacolul Punk Prayer din Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, care a fost numit una dintre cele mai importante lucrări de artă ale secolului XXI de către The Guardian, s-a încheiat pentru ea și colegii ei cu închisoarea sub pretextul „huliganismului motivat de ură religioasă”.

TRINKOVA & VADIM GHIRDA

NO FASHION IN FASCISM

2024

pancartă textilă de protest

„No Fashion in Fascism” este un manifest care a apărut dintr-un protest puternic, întruchipând luptele și aspirațiile pentru democrație din lumea noastră contemporană. Această lucrare servește ca un manifest vizual împotriva renașterii ideologiilor autoritare și a aluziei superficiale adesea asociate cu acestea.

Lucrarea examinează critic intersecția modei și fascismului, contestând ideea că estetica poate coexista cu opresiunea. Ea cere o reevaluare a valorilor noastre, îndemnând societatea să respingă natura seducătoare a totalitarismului și să îmbrățișeze, în schimb, principiile libertății, egalității și justiției.

Într-o eră în care democrația se confruntă cu provocări fără precedent, „NO FASHION IN FASCISM ” este o dovadă a rezistenței spiritului uman și a luptei de durată pentru o societate justă. Este o reamintire a faptului că adevăratul stil constă în curajul de a rezista împotriva opresiunii și de a pune în valoarea diversitatea pe care o promovează democrația. Această lucrare vizuala, nu numai că rezonează în contextul protestului, dar invită și spectatorii să reflecteze asupra rolului lor în protejarea idealurilor democratice în viața lor de zi cu zi.

Fotografia (“A woman holds a banner that reads No fashion in fascism during a protest against Calin Georgescu”) a fost realizată de fotojurnalistul Vadim Ghirda în data de 5 decembrie 2024.

TRINKOVA

TRINKOVA sau Beatrice Bejinariu este designer de modă și artistă specializata în broderie manuală, autodidactă, din București, România. Experiența ei constă într-un stagiu de practica ca designer de modă la Conscious Antwerp, Belgia și alt stagiu de practica designer de broderie Luneville la Maison Lesage, Paris.

Din 2019, a descoperit lumea artelor textile sub forma de broderie, lucrând din studioul ei de acasă, sub label-ul TRINKOVA. Inspirată de personaje fantastice și suprarealism, creează lumi și personaje magice folosind materialele minunate ale artei textile.

„A-ți găsi vocea creativă este ca și cum ti-ai găsi casa într-un labirint. Poate fi dificil și greu de găsit. Urmezi uneori o cale, dar realizezi că nu te duce la tine acasă. De fapt, de fiecare dată când încerci, te apropii de casa ta. Pot spune că este doar un rezultat al muncii asidue și al efortului neîntrerupt. Cusătură cu cusătură, bucată cu bucată, începe să aibă o față caracteristică.” spune artista.

VADIM GHIRDA

Vadim Ghirda a început prin a trata subiectul tulburărilor sociale și politice complexe generate de tranziția de la totalitarism la democrație. În România, frământările civile, revoltele minerilor, corupția generalizată la nivel înalt, declarația de independență a Moldovei față de Uniunea Sovietică și un război de secesiune în regiunea Transnistria, protestele ucrainene de dinaintea răsturnării liderului sovietic Mihail Gorbaciov, toate la începutul anilor nouăzeci.

La sfârșitul anilor '90, a abordat destrămarea Iugoslaviei, bombardamentul NATO din 1999 asupra Serbiei, conflictul din Bosnia, protestele anti-Milosevic din Belgrad, criza din Kosovo și războiul din Macedonia. Ghirda a documentat conflictele din Orientul Mijlociu între 2001 și 2005 în Israel și Irak. Recent, a abordat preluarea Crimeei de către Rusia și conflictul din estul Ucrainei, campania de bombardamente condusă de SUA împotriva grupării Statului Islamic în orașul sirian Kobani.

Ghirda lucrează în toate formatele, unul dintre cele mai recente proiecte fiind o investigație privind contrabanda cu materiale nucleare de mare risc din Moldova, condusă de reporterul AP din Washington Desmond Butler. Lucrările lui Ghirda au primit premii precum Associated Press Managing Editors Award în 2000, 2001 și 2003, premiul I a Editor and Publisher Photo Contest 2001, premiul I a National Headliner Awards 2002, premiul I a Atlanta Photojournalism Seminar 2007 și 2015, Clarion Prize 2008, premiul I a US National Press Photographers Association 2013. Vadim Ghirda a absolvit Universitatea de Inginerie Civilă din București în 1995.

CODRIN UNICI

EȘTI DE LA ANTENA?

IERI, MI-AM ÎNTREBAT PĂRINȚII CE SĂ SCRIU PE PANCARTĂ

2024/5

slideshows

Una dintre temele principale abordate în munca mea este conexiunea umană și nevoia profundă de a ne conecta unii cu ceilalți. Această conexiune se poate manifesta prin orice: de la un mers asemănător, până la moduri de gândire și emoții comune. Emoțiile noastre sunt adesea sculptate de experiențele prin care am trecut, și nu suntem vinovați pentru ele. Emoțiile negative se pot vindeca prin expunerea treptată la stimulul care le-a declanșat, dar într-un context diferit, care oferă un rezultat nou.

Consider că avem nevoie de un spațiu care să încurajeze dialogul — fie între oameni, fie între om și artă — fără judecată față de existența unei părtiniri de natură emoțională. Doar astfel ne putem vindeca de acea părtinire și recâștiga capacitatea de a vedea nuanțele de gri, nu doar extremele de alb și negru.

Orice persoană care a trecut printr-un proces de radicalizare a experimentat, mai întâi, evenimente care au determinat-o să creadă că o anumită dogmă este singura cale de urmat. Contribuția mea își propune să creeze un mediu de dialog empatic, cu și între astfel de oameni.

LIBERTATE

2024/5

serie de fotografii

„Am fost și am pozat toate protestele Pro-Europa și Pro-Georgescu la care am putut ajunge. Am găsit oamenii pe care poate i-ați batjocorit în ultimele luni. De ce?”

CODRIN UNICI

Codrin Unici este un fotograf documentarist din București, România. Scopul său final este să arate că toți oamenii sunt conectați. Limbajul vizual pe care îl folosește este suprarealist, grafic și dulce-amar. Își tratează toți subiecții cu empatie și înțelegere. Se străduiește să nu se mulțumească niciodată cu stereotipurile și să pătrundă mai adânc pentru a descoperi un adevăr metafizic.

MARCO VERHOOGT

ELECTORAT

2025

slecție foto, print pe material textil 110g

Privesc electoratul la televizor. Este o masă fără chip exprimată în procente, o mulțime de buletine de vot îndesate în saci, un cor care strigă pentru libertate, țară.

Pe stradă văd oamenii în singurul mod în care pot: simpatici, buni sau ca indivizi ale căror transgresiuni le justific, punându-le pe seama unor condiții de viață dificile. Aici, ideologiile—dreapta, stânga, fascist, socialist—se dizolvă în realități carnale, în nevoi, frustrări și vitalitate.

„Electorat” este o confruntare cu spațiul public, cu oameni care mă înfruntă, îmi spun sau îmi cer. Se afirmă în memoria mea, se înscriu ca fragmente ale orașului și ale ideilor pe care le împărtășim.

ELECTORAT

2025

schiță carte de fotografie

Privesc electoratul la televizor. Este o masă fără chip exprimată în procente, o mulțime de buletine de vot îndesate în saci, un cor care strigă pentru libertate, țară.

MARCO VERHOOGT

A terminat cursul de fotografie documentară conceptuală la Royal Academy of Art, the Hague, unde au ajuns să îi placă foarte mult cărțile foto și scena alternativă de publicații. Deși pornește de la documenta și observație, perspectiva lui este una poetică, câteodată speculativă. Îl atrag poveștile abrasive, unde ceva dur întâlnește ceva fragil: birocrația de mediu și lumea naturală, delicatețea și violența bărbaților, nepăsarea istoriei față de vulnerabilitatea individuală și societatea și cultura difuzată prin semnificația obiectelor personale.

A format colectivul STOL, ei creează structuri prin care arta și mijloacele culturale îl pot întâlni pe celălalt. Miza este una experimentală, vor să afle cum pot lucrările de artă să fie produse și consumate în afara atelierului și galeriei.

Este de asemenea fondatorul theLetterNetwork, o rețea de 80 de artiști Europeni care reflectă prin lucrări poștale asupra lumii pe care o împărțim.