NOTES FROM UNDERGROUND

 

Vă invităm joi, 17 aprilie, ora 19, la vernisajul expoziției internaționale de grup "Notes from Underground" la /SAC @ MALMAISON. O expoziție-manifest într-un moment critic.

 

NOTES FROM UNDERGROUND
/SAC @ MALMAISON, 17.04 - 25.05.2025

artiști: Justin Baroncea & Cristian Matei, Ioana & Matei Branea, Nicolae Comănescu, Suzana Dan, Angela Ellsworth, Geo-social Analytics Lab, Vadim Ghirda, Dimitrie Luca Gora, Mihai Iepure Górski & Katia Pascariu, Ruxandra Gubernat, Dragoș Lumpan, Agnieszka Polska, Ana Prvački, Tomas Rafa, Oliver Ressler, Ioana Maria Sisea, Federico Solmi, Levan Songulashvili, Jonas Staal, Mircea Suciu, Nadya Tolokonnikova (Pussy Riot), Trinkova, Codrin Unici, Marco Verhoogt

curatori: Charles Moore & Alex Radu
design de expoziție și grafică: Justin Baroncea, Maria Ghement, Alexandra Müller
echipa /SAC: Andreea Chircă, Iulian Cristea, Lidia Dobrea, Anne Lolea, Elena Maxemciuc

 

Sub ordinea de suprafață se află un curent subteran de instabilitate. Civilizația este o reprezentație, un construct fragil, susținut prin împărtășirea unor iluzii, obișnuințe și necesități. Cu toate acestea, imediat sub exteriorul său lustruit pulsează o altă lume, una a instinctelor brute, a deziluziei și subversiunii. Inspirată din „Însemnări din subterană”, de Dostoievski, expoziția aceasta urmărește să dezvăluie tensiunile dintre sinele civilizat și omologul său îngropat, dintre constrângerile sociale și forțele primare pe care acestea încearcă să le suprime. (Charles Moore)

''Notes from Underground'' este o explorare subiectivă și colectivă, chiar despre reacțiile noastre (cu tot evantaiul de emoții și gânduri, respectiv exteriorizările acestora) și ce putem face noi ca persoane în-fața-și-în-mijlocul acestei perioade din ce în ce mai tensionată, când se de/re-construiește/definește modul cum arată democrațiile și valorile (comune) în societate. Ce putem face noi ca actori din scenele-lumile artelor (artiste, artiști/ curatoare, curatori/ șamd.) cu puterea noastră relativă de "a schimba lumea prin artă", fără să devină propagandă. Poate fi arta (și expoziția) un instrument în lupta împotriva manipulării/propagandei populiste? Un vaccin? Un antidot? Pentru cine? (Alex Radu)

Lucrările „Digital Networks of Conspiracy” de Geo-social Analytics Lab și „Oil Spill Flag” (Romanian Flag ed. 2025) de Oliver Ressler sunt prezentate cu sprijinul Forumul Cultural Austriac. Mulțumim de asemenea Institutului Cultural Polonez pentru promovarea prezenței în expoziție a lucrării „Ask the siren” de Agnieszka Polska.

​

​

Însemnări din subterană

De Charles Moore

​​

Sub ordinea de suprafață se află un curent subteran de instabilitate. Civilizația este o reprezentație, un construct fragil, susținut prin împărtășirea unor iluzii, obișnuințe și necesități. Cu toate acestea, imediat sub exteriorul său lustruit pulsează o altă lume, una a instinctelor brute, a deziluziei și subversiunii. Inspirată din „Însemnări din subterană”, de Dostoievski, expoziția aceasta urmărește să dezvăluie tensiunile dintre sinele civilizat și omologul său îngropat, dintre constrângerile sociale și forțele primare pe care acestea încearcă să le suprime. 

 

Prezentată în două părți ce oglindesc structura cărții, „Însemnări din subterană” invită artiști să exploreze peisajele psihologice și politice existente sub pelicula subțire de control. Este un spațiu pentru ruptură, contradicție și revelație, acolo unde arta devine teren pentru excavații. Prin artă dezgropăm ce este ascuns, suprimat sau șters în mod deliberat. 

Expoziția privește structurile pe care le numim civilizație drept nimic mai mult decât iluzii ale permanenței. Instituțiile promit stabilitate, însă istoria este o litanie a colapsului lor inevitabil. Ce se întâmplă când măștile acestea alunecă? Când ficțiunile încurajatoare legate de ordine și progres sunt demascate drept fragile și trecătoare? Această temă face apel la lucrări care incorporează estetica ruinei, fie ea sub formă de structuri fracturate, impermanență delicată sau suprafețe ce poartă greutatea timpului. Face apel la artiști pentru a explora dualitatea dintre sinele public și cel privat, pentru a crea compoziții și metafore vizuale care acoperă și descoperă, pentru a captura momentul exact în care stabilitatea se fracturează și haosul se strecoară prin fisuri. 

 

A exista în subterană înseamnă a exista în opoziție. Reprezintă, simultan, un refugiu și un act sfidător de rebeliune. Este locul din care exilații și nevăzuții își adună forțele, acolo unde disidența mocnește și se amplifică. Subterana nu este doar un spațiu fizic, ci și unul psihologic și politic, o lume a narațiunilor ascunse și forțelor nevăzute, dar și una plină de conflicte interne, paranoia și izolare.  Artiștii pot reconcepe subterana drept metaforă, fie ca tunel, labirint sau spațiu restrâns care comunică cu lumea interioară. Prin construcția straturilor de imagine în cadrul lucrării lor, secrete dezvăluite doar sub o privire mai atentă, sau prin examinarea corpului însuși ca recipient de istorii nespuse și sfidare tăcută în fața normelor societale, în respectarea cărora ne-am complăcut. 

 

Civilizația este un act de represiune, un spațiu în care instinctele noastre intră inerent în conflict cu structurile societale. Pretinde ordine, rafinament și control, dar sub suprafață se află sinele primar, așteptând să apară. Freud susținea că aceste porniri instinctuale, odată reprimate, erup în violență. Ce se întâmplă când tensiunea aceasta își atinge limita? Artiștii explorează marcaje gestuale brute, texturi nefinisate care refuză rafinarea și acte viscerale de creație ce reprezintă atât luptă, cât și eliberare, un spațiu care reflectă contradicția dintre controlul autoritarian și acțiunea individuală. Figuri-hibrid estompează limita dintre uman și bestial, servind drept simboluri ale eroziunii sinelui civilizat, în timp ce lucrări cu caracter performativ pun în scenă negocierea constantă dintre constrângere și capitulare. 

 

Puterea nu este nicicând mai insidioasă ca atunci când este invizibilă. Supravegherea, cenzura și propaganda sunt instrumentele unei lumi care urmărește să controleze nu doar corpul, ci și memoria și adevărul însuși. Prin interogarea ascensiunii totalitarismului, artiștii combat violența tăcută a ștergerii și distorsiunea realității prin limbaj și media. De la monitorizare și manipulare până la rescrierea integrală a istoriei, aceștia imaginează modurile prin care puterea este întrebuințată pentru a-și autosusține existența. Lucrări bazate pe text abordează teme precum cenzura, omisiunea și fragmentarea comunicării. Lucrări digitale oglindesc erorile și distorsiunile propagandei. Cine controlează narațiunea și cine e șters din istorie? Prin lucrările lor, artiștii dezgroapă mecanismele de control și revendică vocile care au fost suprimate. 

 

„Însemnări din subterană” perturbă și iluminează totodată, pe măsură ce descojește straturile de iluzie care ne protejează de adevăruri inconfortabile. Trebuie să pășim în spațiul interstițial în care identitatea, puterea și instinctele se ciocnesc. Prin material, concept și formă, acești artiști, folosind o varietate de mijloace, împlinesc rolul unor excavatori care dezvăluie fracturile de sub tălpile noastre și vocile care răsună dedesubt. Să fie acesta un act de dezgropare. Să fie aceasta o invitație să coborâm.

​

​

pre/text: despre/din subterană

De Alex Radu

​

Part.1 - Despre context. Confesiunea unei ignoranțe.

 

În ultimii ani, credeam-speram că luptăm să evoluăm ca societate într-o direcție mai bună. Ori cel puțin în anumite părți din lume, la anumite niveluri - nu vreau să-mi asum (aroganța) să vorbesc pentru toată societatea, sau de a considera pentru aceasta care ar fi o direcție mai bună, ci să îmi mărturisesc vulnerabilitatea. În jurul nostru apăreau și se impuneau discursuri din ce în ce mai multe și mai profunde despre diversitate și egalitate, despre promovarea și recuperarea istorică a acestora, despre recontextualizări necesare care să aducă un “disclaimer-frame” alături de opere/ simboluri/ monumente și valori care provin din vremuri cu gri-urile lor (patriarhale, colonialiste), despre o lume în care învățăm să îmbrățișăm în compoziție diferențierile (diversitățile) care ne îmbogățesc ca societate.

 

Capitalismul și neoliberalismul îmi păreau forțate să-și accepte treptat limitele și apusul și să permită apariția unor politici mai echitabile și sustenabile în toate domeniile care ne guvernează. Părea că acceptăm că nu mai avem nevoie de utopii sau de narative unice care să angreneze părți semnificative dintr-o societate. Și toate astea, chiar dacă vedeam în continuare că anumite inegalități sociale se adâncesc și linșaje - războaie nedrepte - izbucnesc ca vulcanele adormite, chiar dacă vedeam și coexistența în societățile moderne a mofturilor conservatoare. Îmi păreau doar un "curent subteran" de polarizare față de o direcție generală progresistă.

 

Și totuși, pe fundalul frustrărilor, angoaselor, eșecurilor, îngrijorărilor multora, justificate, pe fondul ignoranței/iresponsabilității reprezentanților politici la nevoile sociale, al faptului că sistemul actual își bazează proiecția succesului pe succesul de până atunci/acum, pe fondul eșecului sistemului educațional, acest "curent subteran" s-a amplificat și a devenit un mare val reacționar. Un tsunami. Care a fost instrumentat prin discursurile populiste. Ca dinamică, ar putea să semene cu ceea ce se întâmplă uneori și în oricare din noi.

 

Part.2 - O serie de expoziții developând (dez)iluzii

 

Ne imaginăm o serie de expoziții interconectate ca o explorare subiectivă și colectivă, chiar despre reacțiile noastre (cu tot evantaiul de emoții și gânduri, respectiv exteriorizările acestora) și ce putem face noi ca persoane în-fața-și-în-mijlocul acestei perioade din ce în ce mai tensionată, când se de/re-construiește/definește modul cum arată democrațiile și valorile (comune) în societate. Ce putem face noi ca actori din scenele-lumile artelor (artiste, artiști/ curatoare, curatori/ șamd.) cu puterea noastră relativă de "a schimba lumea prin artă", fără să devină propagandă.

 

În comunicarea de masă de tipul propagandei și manipulării, apar un scop și o strategie de comunicare bazate pe identificarea și specularea populistă, eficientă, a "curentului subteran" al dez(-)iluziilor, nemulțumirilor, al frustrărilor (dealtfel, din păcate, justificate în sine). O strategie centrată pe vânzarea unei noi iluzii, cumpărată cu liste (negre) de dușmani. 

 

Spre deosebire de propagandă, arta și experiența (imprevizibilă a) artei (deși folosește și iluzie) sunt catalizatoare pentru cunoașterea și crearea de cunoaștere individuală/colectivă, pentru căutarea adevărului, dincolo de un mesaj direct textual.

 

Sigur, arta poate dezvălui discrepanța dintre imaginea realității și realitatea însăși, lăsând un câmp nelimitat pentru libertatea de interpretare individuală și căutarea adevărului. Interpretarea unei lucrări/imagini (și, deci, a unei iluzii) presupune și intuirea adevărului ascuns în ea.

 

Iar în artele vizuale (contemporane) nu este vorba doar despre lingvistică, ci și despre “meaningfulness”-ul lor în înțelegerea vieților și anxietăților noastre în timpul unui Prezent care devine, în evoluția sa rapidă, imprevizibilă și continuă, la fel de incomprehensibil precum un hiperobiect -chiar și dacă am încerca să facem o radiografie a momentului și ne-am uita la ea ca la o imagine-instalație-expoziție multifațetată, developând (dez/)iluzii, într-un muzeu.

 

Dar poate fi arta (și expoziția) un instrument în lupta împotriva manipulării/propagandei populiste?

 

Un vaccin?

 

Un antidot?

 

Pentru cine?

 

Part.3 – Despre scenă (și design de expozitie)

 

Iresponsabilitatea și ignoranța au făcut loc unor lideri care se comportă și vorbesc ca niște “nebuni” și vor să ne înnebunească și pe noi, personaje din desene animate cu mințile pline de desene animate (de groază): o mare arenă de teatru-circ (politic) tip reality-show predesenată cu hoarde uniform(-)izate de steaguri național(ist)e, care explodează din politic și ne amenință ori acaparează existența, viața socială și personală. Expoziția și spațiul expoziției pot fi o scenă dramatică, tensionată, întinsă între această arenă și viața interioară, cu gândurile, emoțiile și visele noastre, ale celor care participăm.