Somnul are propria lui existență. Ne petrecem aproximativ o treime din viață dormind, dar, în mod paradoxal, evenimentele din timpul somnului nu par să ne aparțină. Nu ne amintim o bună parte din acest proces, deși creierul nostru nu doarme în timp ce dormim. Banalitatea somnului contrastează cu inteligibilitatea sa enigmatică. Discursuri concurente din neuroștiință, biologie, psihologie, economie socială sau pur și simplu imaginația colectivă au adus acest ritual tipic privat în spațiul public. Din anii 70 am început să înțelegem mai bine arhitectura somnului și avantajele sale.

Instalația performativă VOLUME OF A SLEEP face referire la complexitățile cunoașterii contemporane despre somn, printr-un spațiu poros, la granița dintre vis și realitate. Punerea în scenă a somnului înseamnă o imersiune audio-vizual-tactilă într-un spațiu privat și sub-/in-conștient, cu granițe fragile, creând în același timp un dialog între prezența fizică, un senzoriu hipnotic și panaceul viselor.

Mediat constant de o membrană, performer-ul recuperează, prin mișcări soporifice, dispozițiile temporale, neurotonice și nostalgice ale somnului, în virtutea unui ritual-ciclu biologic consecvent, care se repetă de milioane de ani.

Spectacol_2_Volume_of_Sleep (1).jpg
Spectacol_1_Volume_Of_Slepp (22).jpg
Spectacol_3_Volume_of_Sleep (79).jpg
Spectacol_2_Volume_of_Sleep (86).jpg
Spectacol_2_Volume_of_Sleep (100).jpg
Spectacol_2_Volume_of_Sleep (27).jpg
Spectacol_3_Volume_of_Sleep (19).jpg
Spectacol_2_Volume_of_Sleep (37).jpg
Spectacol_2_Volume_of_Sleep (57).jpg
Spectacol_2_Volume_of_Sleep (22).jpg
Spectacol_2_Volume_of_Sleep (69).jpg

VOS

- Vlaicu Golcea

 

Mă gândesc că dincolo de raportarea care merge către finanțatori, această “obligație” (amendată în caz contrar cu ne-primirea finanțării :) de a face proiecte interdisciplinare ar putea avea pentru personalul artistic (o iau în ordinea cronologică a actului artistic - de la creație până la recepție) un efect educativ benefic: acceptarea zonelor de confluență ca pe niște teritorii fertile artistic și totodată încurajarea decopertării de proriul ego și narcisism - condiții ambivalente ale actului  “creației” și “ocrotite” din păcate de un status quo care pare să iconicizeze imaginea unei “Persone” stereotip-artistice profund tulburată dar vizitată de geniu…

Celor care recepționează aceste producții artistice colaborative ar tebui (cel puțin în teorie) să li se deschidă papila spre o imersare într-o expresie și o problematică ce depășește obsesiile personale ale unui individ “creativ”, imersare mult mai adecvată timpurilor în care trăim. În același timp mi se pare o recuperare benefică a felului în care arta a apărut, probabil, ca o nevoie socială - și anume: ea a fost din start SINCRETICĂ

Am răspuns invitației Oanei cu interes artistic real și cu o curiozitate genuină, cred eu. Dincolo de frisonul și de emoția de a cunoaște o artistă cu care nu am mai colaborat până acum și inerent - ieșirea din automatismele unui algoritm de lucru colaborativ - am fost atras deopotrivă și de alte câteva aspecte care mi-au oferit ocazia de a funcționa într-o nouă paradigmă. de exemplu, mi s-a părut interesant să particip la o punere în act a problematicii somnului având ca principal mobil CORPORALITATEA. Cred că se pot spune multe lucruri despre treimea nocturnă a vieții noastre, dar CORPUL este probabil cel mai putin conștientizat în timpul real al somnului. De aceea, “concretețea” unor acțiuni corporale într-un spațiu fizic realist și ne-fictionalizat cu mijloacele artelor scenice la “modă” - mi se pare extrem de ofertantă în invitația făcută publicului - dar și mai mult - fiecărei identități din public - de a-și crea propria versiune de coexistență în acel spațiu - cu o plajă largă de opțiuni - de la imersivitatea “absolut” “democratică” în proximitatea Oanei  - făcând astfel ca granițele dintre performeră și public să fie foarte volatile și interșanjabile - până la o poziționare mai “detașată” și observațională  - asta în funcție de personalitatea socială a oamenilor din public.

 

Propun sonor o arhitectură de tip QUAD - cu 4 surse de surround care, în sala de la Malmaison (deținătoarea unei acustici cel puțin inedite pentru un spațiu performativ) facilitează o experiență imersivă, 3D (asta dacă decizi că stai în centru…). Ar fi de-a dreptul ridicol și prețios să spun că AȘA SUNĂ somnul la mine :) Ce am urmărit în primul rând este o aliniere conversațională a sensibilităților Oanei și ale mele și apoi o propunere de dramaturgie de timp aural-texturală care să vorbească direct NU INTELECTULUI ci automatismelor psiho-cognitive, subconștientului și memoriei afective responsivă la sunet

 

Este definitiv benignă determinarea /SAC de a oferi și ALTCEVA publicului bucureștean. Scleroza Instituțiilor de Cultură finanțate din bani publici, managerizate pe măsură și efectul pe care îl au în percepția a ceea ce ar putea fi numit pe nedrept “artă contemporană” - fie ea dramatică, non-dramatică sau performativă - are nevoie de un vaccin nou. 

Evident, nu știm care vor fi în ani efectele secundare dar măcar putem trăi mai sănătoși și mai alerți în prezent.

VEDENII ELASTICE sau CUM SAR PESTE SOMN

- Justin Baroncea, arhitect

 

Vise la subsol cu ochii împăienjeniți de un corp care nu ajunge până la ei. Un păienjeniș de pixeli materiali flexibili care te feresc de vecinul de sus. 

Spațiu tăiat translucid în două cu limite orizontale elastice între doi pereți rigizi și niște cârpe.

Dacă nu treci prin pâlnie nu ajungi la subiect și dacă nu faci crochetă pe mochetă nu știi tot ce se întâmplă mai sus.

Dacă nu ți se urcă la cap visul dispare din câmpul vizual și rămâi doar cu câteva unde propagate într-un păienjeniș de pixeli ondulați; cârlionți spațiu-timp.

Impulsuri materiale care se conservă doar până la următoarea acțiune - unde. 

Unde… să nu dormi. 

Unde… ca să nu dormi. 

Unde… o să afli câte ceva despre somn.

Pe scurt, nu e nevoie de veioză unde lumina vine de jos și mirajele îți cad pe gânduri pentru că oricum încă de la început ai sărit și tu peste somn.

'VOLUME OF A SLEEP' face parte din programul Open Context, început în 2021, la /SAC @ Malmaison.

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.